O intoarcere neaşteptată (O poveste Banală #5)

Acest jurnal începe cu . În începe povestea de dragoste a Danei.

M-am trezit a doua zi amorţit şi fără chef de nimic. Nu mă simţeam capabil nici să mă dau jos din pat. Atât de multe amintiri, atât de multe vise care mi răscoleau mintea, vise ale căror înţeles refuzam să îl pătrund. Eram într-o criză de identitate, un moment în viaţă în care totul mi se părea zadarnic, aveam împresia că trec prin viaţă ca gâsca prin apă. Tot ce ştiam, toate experienţele prin care trecusem nu mai însemnau brusc nimic.

Toate speranţele, toate aşteptările legate de viitor dispăruseră ca prin magie. Un pocnic din degete şi totul s-a dus dracului. Nu ştiam nimic, nu făcusem nimic cu adevărat remarcabil, iar pe termen scurt eram la fel de gol ca şi pe termen lung. „La dracu”, îmi spuneam înciudat, „trebuie să fie ceva la care mă pricep. Trebuie să pot să fac ceva bine, să îmi găsesc un loc, să fiu util şi cel mai bun”.

M-am hotărât în cele din urmă să mă apuc de viaţa de zi cu zi. Era mai degrabă dişciplină decât convingere. Ştiam că dacă nu mă apuc repede de ceva, dacă nu îmi intru în rutină, o să stau şi o să îmi plâng de milă până la sfârşitul zilelor.

M-am băgat sub duş şi mi-am lăsat mintea să se golească. Nu mai exista nimic în jurul meu, decât apa care îmi şiruia pe corp şi senzaţia reconfortantă de căldură. Aş fi vrut să stau aşa ore în şir. Să nu fac nimic, să mă bucur pur şi simplu de un jet de apă fierbinte.

Patruzeci de minute mai târziu, stăteam cu cana de cafea în mână, îmbrăcat, bărbierit şi cu părul ud, citind ştirile zilei şi emailurile de la colaboratori. Deşi nimic nu se lega în capul meu, am continuat să citesc, să înmagazinez informaţiile, convins fiind că nu citesc degeaba.

Mi-am terminat rutina zilnică, mi-am tras adidaşii în picioare şi, pentru prima dată în foarte lung timp, am ieşit să alerg.

Picioarele mele loveau ritmic asfaltul cu un păcănit relaxant. Încet încet, mă deconectam de lume, o particică a creierului meu preluând mecanic sarcina de a mă ţine în viaţă şi în mişcare, în timp ce cealaltă derula un diapozitiv de imagini prin faţa ochilor mei.

Ca la cinematograf, mintea mea s-a focalizat asupra imaginii Danei şi, în ciuda lipsei mele de chef de a accepta evidenţa, asupra sentimentului de dor nebun pe care îl simţeam în piept, în stomac, în suflet dacă aş fi fost capabil să îl localizez.

Îmi lipseau momentele pe care le petreceam împreună, câte un weekend în care David era la bunici sau plecat cu şcoala. Îmi lipseau momentele furate sorţii, acea dulce clandestinitate în care trăiam.

Nu ne ascundeam de nimeni, nu aveam nici o obligaţie, este adevărat. Şi totuşi, tot timpul trăiam cu impresia că facem ceva ilegal, nepermis, împărtaşeam un secret al nostru, făcând acele ore petrecute împreună şi mai delicioase, şi mai de vis, şi mai senzuale şi pline de un erotism păcătos.

Ca atunci când m-am intors în ţară după ce petrecusem în Olanda două săptămâni pentru a îmi perfecţiona abilităţile de coach. Am păcălit-o pe Dana că vin sâmbătă, însă am aterizat pe aeroportul din Otopeni într-o dimineaţă de miercuri.

Mi-am lăsat bagajele acasă în mare viteză, dornic să îi fac o surpriză. M-am uitat la ceas, era puţin peste unsprezece. Tocmai timpul necesar de a mânca ceva la repezeală şi să fac un duş şi să mă pregătesc.

Îmi este frică de avion, o frică nebună care îmi dă palpitaţii de fiecare dată când avionul ia startul pentru a decola, sau se apleacă ca să aterizeze. De fiecare dată îmi trec prin cap statistici şi probabilităţi. Aproape simt cum aparatul se loveşte de sol, fuzelajul se zdrobeşte şi eu mor strivit.

Sunt momente de groază pe care nu le pot controla. Devin iraşcibil, mă doare stomacul de emoţii, transpir ca un porc. Frica îmi iese pur şi simplu prin pori.

Nu mă puteam prezenta în halul ăla, aşa că am cotrobăit la repezeală prin bagaj şi am luat primul rând de haine curate pe care le-am găsit.

*

Biroul era aşezat pe colţul clădirii. Doi dintre pereţi erau constituiţi din geamuri enorme, din podea până în tavan. Înauntru oamenii forfoteau febrili, vorbind tare, scotocind după hârtii şi vorbind la telefon. În colţul cel mai îndepărtat de uşă era asezat o piesă de mobilier simplu, dar impresionant din cauza dimensiunilor. Pe el, într-o harababură greu de îmaginat, se aflau faţa în faţă trecutul şi prezentul, constituit din vrafuri impresionante de dosare şi teancuri de coli, pe de o parte, şi două laptopuri conectate la imprimante laser de mare viteză, pline de butonaşe şi beculeţe luminoase, foarte futuriste, pe de altă parte.

Toate astea le-am inregistrat mecanic, privirea mea căuta ceva anume, singurul lucru care mă înteresa cu adevărat.

I-am văzut coama de păr şaten fluturând în coace şi în colo pe deasupra scaunului ergonomic din piele, în timp ce se certa cu cineva la telefon. M-am sprijinit de tocul uşii aşteptând să îşi termine convorbirea.

Mă surprindea al naibii de tare că nimeni nu mă baga în seamă. Se presupunea că este o clădire de birouri unde îşi au sediul un număr destul de mare de firme cu profil economic, iar securitatea cam lăsa de dorit. Dacă eu puteam să mă plimb ca la mine acasă, înseamnă că oricine putea, nu?

I-am zărit profilul în timp ce se intorcea să tragă un sertar, linia graţioasă a gâtului când s-a aplecat ca să caute o hârtie în interior. Mi-a atras privirea un cercel în forma de frunză, bătut cu pietricele minuscule, albastre, care îi împodobea lobul urechii.

Am auzit-o cum dictează un număr prin telefon, după care a trântit receptorul în furcă furioasă şi s-a intors spre nebunia din jurul ei, gata să ia parte şi ea când m-a zărit sprijinit de uşă.

A deschis gura să se răstească la mine, nerecunoscându-mă în prima fracţiune de secundă, şi m-aş fi ales, cel mai probabil, cu un „tu ce dracului cauţi aici? Dacă tot stai degeaba fă-te util” când ochii i s-au mărit de uimire.

Eu i-am făcut cu mâna nonşalant, încercând să îi arunc un zâmbet dezarmant. Nu ştiu dacă am reuşit sau pur şi simplu a vrut să mă scoată rapid de acolo, dar cert este că s-a ridicat rapid de pe scaun şi a venit aproape alergând la mine.

Ne-am îmbrăţişat scurt, şi ea mi-a spus:
– Credeam că vii sâmbătă.
– Şi nu te bucuri că nu? Mă aşteptam la ceva mai mult.
– Adică? La ce mai mult? A subliniat a doua parte a frazei, făcând o pauză între „adică” şi „mai mult”. Eu am ridicat din umeri:
– Poate o fanfară? Artificii? Două seturi de balerine care să îmi danseze Can-Can? Chestii dintr-astea, nimicuri. M-a prins de braţ şi am pornit-o pe hol.

– Ţi-a fost dor de mine? Am întrebat-o în timp ce făceam dreapta pe un culuar mai puţin circulat.
– Poate. Mi-a răspuns ea. După ce a aruncat o privire în susul şi în josul coridorului, m-a luat în braţe din nou, de data asta mai strâns, şi s-a ridicat pe vârfuri să mă sărute.

Am prins-o de talie şiam strâns-o la pieptul meu. Limba ei mi se strecurase în gură şi ne sărutam frenetic. Trupul ei Lipit de al meu, buzele ei moi, părul ei moale, mirosul de Demoiselle îmi dădeau o senzaţie caldă de familiar şi îmi aduceau aminte că timp de două săptămâni eram în post de la sex.
– Se pare că ţie ţi-a fost dor de mine, a spus ea cu buzele lipite de ale mele, frecându-şi pelvisul de penisul meu erect.
– Nici nu ai idee, i-am şoptit eu în păr. Mi-am lăsat mâinile să îmi coboare pe fesele ei ferme, şi i le-am frâmântat viguros.
– Realizezi că suntem pe holul unei clădiri de birouri, nu? A spus ea încercând să se depărteze de mine.
– Da. I-am răspuns eu. Dar nu prea îmi pasă, doamna şefă. Nu mai puteam să nu te văd, înebuneam dacă nu veneam în clipa în care am ajuns în ţară. Am tânjit mult prea mult după dumneavoastră, doamna şefă. I-am sărutat gâtul şi bărbia de-a dreptul înebunit de dorinţă.
– Păcat, a spus ea zâmbindu-mi, trebuie să aştepţi până diseară. Dacă m-ai fi anunţat, s-a uitat în ochii mei lingându-şi buzele şi jucându-se cu un nasture de la camaşa mea, acum ne-am fi zbenguit prin toată casa. Şi eu nu mai puteam de dorul tău să ştii, nici nu ai idee cum te-aş fi devorat cu totul. M-a sărutat din nou zâmbind. M-aş fi predat ţie cu totul, să faci ce vrei cu mine, să fiu jucăria ta. Dar, pentru că m-ai minţit, o să trebuiască să aştepţi, dragul meu.
– Faci pe şefa cu mine? I-am spus eu prinzând-o de bărbie. Ascultă la mine Dana, poate oi fi tu şefă pe aici, dar să ştii că pentru mine nu prea contează chestia asta. Înţelegi? Am lipit-o de perete şi i-am strâns sânul prin bluză. Pentru mine, tot ce contează este că te vreau, acum. Şi, doamna şefă, i-am şoptit eu la ureche, dacă nu faci ceva în sensul ăsta, să găseşti un loc ferit, s-ar putea ca doamna directoare să fie surprinsă de angajaţii ei ţipând pe holuri, cu sânii striviţi de perete şi chiloţii în vine.

S-a uitat la mine neincrezătoare clipind. De după colţ se auzeau voci care se apropiau. Într-o secundă şi-a analizat opţiunile ca un adevărat manager general ce era. Hainele în dezordine, părul ciufulit, rujul întins şi mozolit pe faţa mea, i-ar fi dăunat imaginii ei. M-a luat din nou de braţ şi m-a tras după ea, şoptind:
– Ai face bine să se merite chestia asta, dacă nu… nu a mai terminat ce avea de gând să zică.

Am făcut dreapta spre un holişor care avea uşi pe ambele părţi. Ne-am îndreptat spre una dintre ele pe care scria „doar pentru personal”, a scos o cartelă dintr-un buzunar de la pantaloni, şi m-a împins într-o baie surprinzător de mare pentru locul în care ne aflam.

În stânga se afla un vas de WC, iar în dreapta o chiuvetă, cu o oglindă destul de mare, un uscător de mâini şi un distribuitor de săpun lichid.

Am împins-o spre chiuvetă şi am început să ne sărutam din nou, mult mai dezlănţuit şi mai lipsiţi de griji. Am prins-o de păr şi i-am dat capul pe spate, inhalându-i mirosul pielii. Am sărutat-o la baza gâtului, coborând pe linia decolteului până între sâni.

Mână cealaltă mi-am îndesat-o aproape brutal între picioarele ei, frecându-i sexul prin materialul pantalonilor. Şi-a depărtat picioarele şi mi s-a abandonat cu totul, mişcându-şi bazinul involuntar.
– Gata şefa, nu mai faci pe dura? Am şoptit eu, incercând să îi deschid nasturii de la cămaşa cu dinţii. A vrut să îmi răspundă, dar i-am tras capul pe spate şi mai mult, tot ce reuşind să-i iasă fiind doar nişte mormăieli din gât. Spuneai că aveai de gând să fii jucăria mea, nu? Parcă aşa am auzit. Mi-am pus degetul mare în zona în care ar fi trebuit să fie clitorisul şi o frecam apăsând ferm. Poate asta o să şi fac, şefa, ca să îţi aduci aminte că nu prea merge atitudinea asta cu mine.

I-am dat drumul la păr şi am început să îi deschid nasturii de la cămaşă. Ea a continuat să stea cu capul dat pe spate, sprijinit de oglindă, cu ochii închişi şi respirând printre buzele întredeschise.

Sutienul ei de culoare bej avea închizătoarea în faţă. I-am despărţit cupele şi mi-am afundat faţa între sânii ei, îmbătându-mă cu aroma pielii ei incinse. I-am luat un sfârc între buze şi l-am supt flămând.

I-am simţit mâinile pe cap, ghidându-mă, tragându-mă spre pieptul ei, strivindu-mi faţa de moliciunea sânului ei.

Am deschis gura mai mult, am supt mai tare şi am auzit-o suspinând încetişor.

Mâinile ei mi-au găsit cureaua la pantaloni, cu degete abile au desfăcut-o şi mi-au eliberat penisul erect. L-a cuprins cu palma, strângând şi pipăindu-l cu vârful degetelor.

Am crezut că o să explodez chiar în secunda aia, chiar de la prima atingere, atât eram de excitat. M-am depărtat brusc de ea ca să îmi revin. Mi-a zâmbitmaliţios:
– Se pare că tot eu câştig, durule. Eşti ca un băieţel în călduri, este? S-a ridicat de pe chiuveta şi s-a aşezat pe capacul la Wc. Ştii, în todeauna am vrut să o fac în clădirea asta, a spus ea şi m-a tras spre ea. În todeauna mi-am dorit să fac asta. Şi mi-a cuprins penisul cu gura privindu-mă în ochi.

Şi-a mişcat capul în sus şi în jos pe toată lungimea lui. Nu se grabea şi se vedea că îi place. L-a scos afară şi mi-a şoptit:
– Aşază-te într-o parte, vreau să am vedere liberă la oglindă. M-am conformat, înghesuindu-mă lânga perete.

Mi-a luat penisul în mână şi l-a decalotat aproape complet, urmărindu-şi reflexia în oglinda din faţa ei. Şi-a apropiat gura de varf şi l-a lins de jur imprejur. Şi-a pus buzele pe cap, presând puternic.

Urmăream fascinat în oglindă cum mădularul meu dispărea înghiţit centimetru cu centimetru. Buzele, limba ei mă strângeau puternic într-o chingă de fier tapisată cu carne moare, fierbinte şi umedă.

Am crezut că nu o să se termine niciodată, stăteam încapabil să mă mişc. Când a ajuns la capăt, am realizat că nici măcar nu mai respiram. Am expirat lung, încordându-mi muschii pelvisului. Ea s-a retras, şi a coborât iar. Mai repede şi mai repede. Şi -a pus mâinile pe fesele mele şi mă trăgea parcă să mă înghită cu totul.
– Doamne… Dana… mă omori… nu… mai … am… mult…

Am vrut să mă trag, dar ea nu mi-a dat drumul. A mârâit din gât şi am înţeles din asta ca vrea să îmi dau drumul în gura ei.

M-am încordat, m-am opus presiunii din testicule, dar ştiam că nu mai am mult. Simţeam presiunea la baza penisului, muşchii mi se contractau încet.

Am prins-o de cap mişcând din şolduri înainte şi înapoi.

M-am abandonat plăcerii şi am dat drumul aerului din piept cu un şuierat zgomotos, umplându-i gura cu spermă, abandonându-mă complet ei. Rolurile se schimbaseră dramatic.

Ea, deşi aşezată în faţa mea, într-o poziţie de subminare şi făcându-mi sex oral, mă domina prin controlul pe care îl exercita asupra mea. Era pe o poziţie de forţă cât eu eram pierdut, slăbit, în mâinile ei.

A înghiţit şi a tras un şerveţel din suportul de lângă ea, ca să se şteargă la gură.
– Cred că este 1 – 0 pentru mine, domnule. Am ridicat din umeri, recunoscându-mi înfrângerea.

S-a uitat la ceas şi a oftat.
– Cred că îmi rămâi dator, acum nu mai am timp pentru runda a doua. Am o şedinţă în zece minute. S-a dus la oglindă să îşi aranjeze ţinuta. Ştii ce, a spus ea în timp ce se închidea la sutien şi la cămaşa de deasupra.
– Ce? Am întrebat eu, privindu-i fundul.
– Diseară pe la 10 te prezinţi la birou pentru o şedinţă particulară. Mi-am dat seamă că poate fi extrem de… interesant la muncă.

Ne-am zâmbit în oglindă, ar eu am îmbrăţişat-o pe la spate. S-a intors şi m-a sărutat, şoptindu-mi:
– Nici nu ştii cât de excitată sunt, e o minune dacă o să pot să mă concentrez pentru restul zilei. Diseară să fii în formă maximă, o să recuperăm astea două săptămâni, ok?
– Ok şefa. I-am răspuns eu. Cum spuneţi dvs.

Rămâi la curent cu ultimele fantezii erotice publicate

Adaugă adresa ta de e-mail ca să primeşti fanteziile erotice direct la tine în inbox

O intoarcere neaşteptată (O poveste Banală #5)
Votează articolul

Advertisements

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *