Cele mai bune prietene #2 | Fantezii erotice cu lesbiene

Capitolul 3:

Cele două femei se priviră îndelung şi în tăcere. Inima Georgianei bătea nebuneşte. Spera absurd că Georgiana nu înţelesese, că îşi imaginează că avusese un vis erotic sau că ceva, orice. Stomacul i se strânsese într-un ghem de nervi şi simţea că i se face rău.

„Te rog, zi ceva, orice, numai nu mă mai fierbe aşa”, îşi zicea Georgiana în sinea ei, roşind şi mai mult.

Fără să zică nimic însă, Roxana s-a ridicat din pat, lipăind cu picioarele goale pe parchet. A intrat în baie şi a închis ferm uşa în spatele ei.

Georgiana s-a ridicat în capul oaselor, strângând din dinţi. A sărit din pat şi a început să îşi caute hainele prin cameră, clocotind de indignare.

Ce făcuse atât de rău? Ce a apucat-o pe nebuna aia? În definitiv nu îi făcuse nimic. La cum o cunoştea, sigur se apuca să îşi facă tot felul de scenarii. Ce îşi închipuia ea, că tot timpul cât au dormit împreună ea nu avea nici un lucru mai bun de făcut decât să se masturbeze visând la frumuseţea angelică a ei? La cât era de paranoică şi de timidă – ce timidă, nefutută de-a dreptul! – probabil că îşi imagina deja cum Georgiana stă acasă probabil cu poza ei pe pereţi, pe ecranul telefonului sau cine ştie ce alte prostii absurdo-romantice.

Tocmai îşi trăgea chiloţii pe ea când uşa băii se deschise şi în prag a apărut prietena ei. Calmă ca de obicei, s-a aşezat pe pat privind-o indescifrabil.

Georgiana a ignorat-o, cautându-şi sutienul pe care îl ţinuse în mână cu doar câteva clipe în urmă. Nu se vedea pe nicăieri.

„Unde dracului l-am pus”?

S-a dus la birou şi şi-a luat bluza. Avusese parte de destul penibil pe ziua de astăzi, nu era cazul să se apuce să scotocească ca o proastă peste tot. Şi-a tras bluza peste cap cu furie, iar cusăturile au părâit când şi-a îndesat mâinile pe mâneci.

– Vezi că ai pus-o pe dos.

În culmea exasperării, Georgiana a tras de bluză încercând să o scoată. Se înţepenise şi nu voia să îi treacă peste cap. Şi-a tras cotul în jos, încercând să se elibereze, dar materialul a cedat cu un trosnet.

Nu îi venea să creadă. Privea năucită la marginile zdrenţuite ale fostei mâneci, energia şi adrenalina dispărând la fel de iute pe cât o copleşiseră.

S-a lăsat să cadă pe pat, dintr-odată epuizată atât fizic cât şi mental. Îi venea să plângă. Îi venea să plângă de ciudă că îi venea să plângă. Şi-a ascuns faţa în palme fără să îi mai pese de nimic.

Braţul Roxanei o cuprinse pe după umeri, trăgând-o mai aproape. Georgiana ar fi vrut să se opună, dar nu mai avea energia necesară. Se lăsă moale în braţele prietenei ei care îi strânse capul la piept.

„Ce ironic”, îşi spuse ea, lipindu-şi faţa de sânii pe care îi visase întreaga seară. Cu colţul ochiului văzu un petic de material roşu ieşind de sub fundul Roxanei şi atunci înţelese unde îi dispăruse sutienul.

Capitolul 4:

În cele din urmă se despărţiră blând. Georgiana nu ştia cât stătuseră aşa, dar simţea că se sufocă. Simţea din nou cum scânteia excitării se trezeşte la viaţă alimentată de contactul cu pielea expusă şi mirosind a cocos. Risca un incendiu care ar fi scăpat de sub control, aprinzându-i mai întâi măruntaiele, apoi fierbinţeala s-ar fi extins între picioare şi, în final, sfârcurile şi roşeaţa pielii ar fi dat-o din nou în vileag.

S-a ridicat în picioare şi s-a îndreptat spre baie. S-a oprit în cadrul uşii întrebându-se dacă ar trebui să închidă uşa aşa cum făcuse cealaltă.

– Cobor să fac un ceai, spuse Roxana, îndreptându-se spre uşa dormitorului şi punând capăt dilemei.
– OK, cobor şi eu imediat.

Georgiana s-a aşezat pe capacul WC-ului, reuşind să facă doar câteva picături. A zăbovit mai mult timp ca de obicei ştergându-se, analizând posibilitatea de a termina atunci şi acolo ce începuse în pat. Simţea că orgasmul este acolo, aproape, gata să se dezlănţuie doar cu câteva mângâieri.

Oftând, s-a ridicat în picioare. Avea certitudinea absurdă că dacă ar fi făcut-o, Roxana ar fi ştiut.

Capitolul 5:

Bucătăria era o cameră spaţioasă şi confortabilă, aducând mai mult cu o braserie franţuzească. În faţă, peretele opus uşii era alcătuit în întregime din geamuri. În dreapta, o canapea pe colţ şi măsuţa de cafea din sticlă erau aşezate astfel încât ziua, când obloanele erau ridicate, puteai privi terasa şi peluza înverzită. Două fotolii din piele, ghivecele de flori şi parchetul din lemn completau acest decor cald şi primitor. Cealaltă jumătate a încăperii era organizată ca o bucătărie modernă: spaţioasă, cu suprafeţe plane şi minimaliste, culori deschise, mânere din crom şi electrocasnicele incorporate.

Georgiana se aşeză pe canapea, privind spre prietena ei care turna ceai în ceştile de pe poliţa de lucru. Prinse o şuviţă de păr şi începu să îi ronţăie nervoasă capătul. Presimţea o discuţie lungă şi jenantă.
– Nu mai face asta, spuse Roxana, punând ceştile pe masă. Îşi trase fotoliul pe partea opusă a mesei şi se aşeză cu un oftat. Avea la rândul ei o înfăţişare şifonată de somn. Luă o sorbitură din ceai continuând:
– – Geo, tu eşti cea mai bună prietenă a mea. Ştii asta, nu?
– – Rox, o întrerupse aceasta, hai să sărim peste întroducerile melodramatice, vrei? Chiar nu am chef. Este târziu, sunt obosită şi crede-mă, nu am răbdare. Se opri pentru o clipă, înainte să continue: deci, spune ce ai de spus.
Se întinse la rândul ei după ceaşca de ceai pe care aproape şi l-a vărsat în poală din cauza tremuratului mâinilor.
– Geo, ţie îţi plac fetele?
– Cum ţi-a venit ideea asta?
– Pur şi simplu am crezut că…
Liniştea se lăsă între ele pentru câteva clipe lungi.
– Ce ai crezut Rox? Uite ce este, mă cunoşti de atât timp, crezi că nu ai fi ştiut dacă sunt lesbiană? Puse ceaşca jos cu furie, înainte să adauge: pe bune, nu înţeleg de unde tragi tu concluziile astea. Iluminează-mă, te rog. Poate sunt eu proastă şi nu pricep.
– Vrei să te calmezi?
– Ştii ceva, scuteşte-mă, spuse Georgiana, ridicând tonul. Chiar n-am chef de toată mizeria asta. Tu ai impresia că tot universul se învârte în jurul tău, că eşti o zeiţă neînţeleasă şi noi, muritorii de rând, oftăm după tine. Nu este de loc aşa, să ştii!
– Geo.
– Nici un Geo! Nu ştiu ce crezi tu, chiar nu ştiu ce este în mintea ta bolnavă. Suferi de o imaginaţie mult prea dramatică şi îţi faci scenarii care mai de care mai fantastice.
– Stop, o întrerupse Roxana, enervându-se la rândul ei. Opreşte-te! Ce Dumnezeului te-a apucat?

Se infruntară din priviri, amândouă zburlite ca nişte pisici gata să sară la bătaie. În cele din urmă, Georgiana fu nevoită să îşi lase capul în jos, incapabilă să susţină ochii aceea ce căpătaseră culoarea şi răceala gheţii.
– Eu plec, a spus dând să se ridice.
– Stai jos, i-a tăiat-o scurt cealaltă. Vreau să clarificăm odată pentru totdeauna problema asta.

Georgiana i-a dat ascultare din reflex, surprinsă de tonul autoritar. Nu o auzise niciodată vorbind aşa şi se întreba cât de mult o cunoaşte de fapt pe fata tăcută şi timidă.
– Ştiu că în mintea ta sunt o adoleşcentă mică şi neexperimentată, dar ştii şi tu că nu sunt tâmpită. Ascultă-mă, spuse Roxana, oprind-o pe cealaltă din a o întrerupe. Recunosc, nu mi se întâmplă des ca o femeie să se masturbeze în timp ce doarme cu mine în pat, deci nu sunt obişnuită cu astfel de comportamente. Însă, nici tu nu o să mă poţi convinge că este o practică usuală. S-a întrerupt cât să soarbă o gură de ceai. Uite ce e Geo, a continuat pe un ton mai cald. De dragul anilor ăstora în care am fost prietene, încearcă să nu mă minţi. Încearcă doar.

S-a ridicat de pe fotoliu şi s-a dus la un dulap.
– Nu am impresia că universul se învârte în jurul meu, a spus scotocind printre sticle. Nici pe departe. Nu îmi închipui că oamenii oftează după mine, ştii foarte bine asta. Tu mi-ai zis de multe ori despre privirile apreciative pe care mi le aruncă bărbaţii, pe care eu nu le observ niciodată. Ne-am certat chiar pe tema asta, şi nu doar odată.

Când s-a întors, avea în mână o sticla de vodca şi două pahare.
– Dar, hai să vedem evenimentele obiectiv, a spus aşezând paharele pe masă şi începând să le umple. Am ieşit ca fetele. Am băut, ne-am distrat, am făcut ceea ce facem de fiecare dată. A împins unul dintre pahare spre Georgiana şi s-a aşezat la loc în fotoliu luând o înghiţitură mare din al ei. Nici un băiat special, nici un flirt, nici un telefon, nici un mesaj, nimic. Am ajuns acasă, am făcut un duş, ne-am pus, ca deobicei, dezbrăcate în pat. Eu aproape că am adormit, iar ţie ţi s-a aprins un beculeţ. Eram doar noi două în casa asta. Doar noi două în pat. Dă-mi voie să fiu egocentristă şi să cred că eu am fost sursa. De fapt, sunt sigură că eu am fost sursa, din mai multe motive pe care nu are sens să le enumerez. Ce nu înţeleg eu însă este de ce acum? De ce după atâta timp? De ce atât de brusc? S-a lăsat pe spate în fotoliu şi şi-a întins degajată picioarele lungi pe masă. Halatul a alunecat, dezvelindu-i coapsele perfecte.

Georgiana rămăsese înlemnită, ascultând-o cu o groază crescândă. Culoarea îi fugise din obraji şi îşi simţea membrele reci şi ca de plumb. Şi-a dres vocea vrând să spună ceva, dar s-a răzgândit. Se temea că aceasta să nu o trădeze. Cuvintele ar fi ieşit cu siguranţă tremurate şi gâtuite. A înşfăcat paharul şi a început să bea, oprindu-se doar atunci când a simţit că rămâne fără aer şi ochii îi lăcrimează.
– Nu ştiu despre ce vorbeşti, a reuşit să îngaime după câteva clipe. Poate pentru tine are sens, dar mie îmi sună a fabulaţii.

Roxana a dat încet din cap.
– Hai să mai încercăm odată, a spus ridicându-se în capul oaselor şi sfredelindu-şi prietena cu privirea. Te simţi atrasă sexual de mine?
– Nu! a răspuns Georgiana mult prea repede.

Roxana a dat restul de vodca peste cap şi s-a ridicat în picioare.
– Păcat, a spus îndreptându-se spre uşă. Eu mă duc să mă culc. Tu faci cum crezi. Dormitorul meu este la etaj, prima uşă pe stânga.

Capitolul 6:

După un traseu agonizant de lung şi de încet, vârfurile degetelor au atins pielea netedă a spatelui. Pipăie cu grijă, în cautarea coloanei. O găsesc şi îi urmăresc conturul până la ceafă. Silueta de lângă ea nu reacţionează în nici un fel. Este exact ca în cele mai fierbinţi fantezii ale ei. Atinge o ureche, şi coboară încet pe gât, citind corpul Roxanei ca un roman în Braille. Se apropie şi mai mult şi se lipeşte de spatele uşor arcuit. Palma găseşte un sân şi simte că o ia razna. Se udase rău de tot şi, de data asta era hotărâtă să meargă până la capăt. Prea multe întârzieri, prea multe ezitări. Se comporta ca o adolescentă proastă, ce naiba!În definitiv, nu îi dăduse Georgiana de înţeles că şi ea este atrasă de ea?

Strânge un sân, bucurându-se de netezimea perfectă a acestuia. Sfârcurile răspund tratamentului la care erau supuse şi se întăresc satisfăcător. „Deci, îţi place”, îşi spuse Roxana zâmbind în sinea ei, „hai să vedem cât de mult”.

Mâna îi coboară între picioarele Georgianei care şi le depărtează reflex. Roxana nu întârzie şi îşi strecoară un deget printre labii, alunecând uşor învaginul fierbinte. De data asta, este sigură că femeia nu doarme. O simţise cum tresare şi cum o strânge în ea instinctiv. Îşi apropie gura de urechea acesteia şi îi prinde lobul între buze. Îşi strecoară mâna liberă pe sub trupul inert şi o trage mai aproape, strângând în palmă celălalt sân. Roxana geme uşor când degetul mijlociu se alătură arătătorului înauntrul ei. Copleșită de excitare, Georgiana îşi încolăcește picioarele în jurul coapsei prietenei sale şi o strânge cu putere, frecându-şi propria fierbinţeală în ritm cu degetele care o sfredelesc pe cealaltă.

Gem la unison în timp ce ultimul zăgaz al raţiunii cedează. Trupurile înlănţuite încep să se mişte spasmodic, iar din gâturi izvorăsc sunete dezarticulate şi lipsite de sens. Roxana se zbate odată, dar Georgiana nu îi dă drumul. Se rostogolesc în pat, într-o învălmăşeală de membre, plete zburlite şi lenjerie şifonată. Sudoarea le curge pe trupuri, umplând camera cu mirosul înţepător de mosc al dorinţei.

Un alt ţipăt, mult mai înalt, şi Roxana pierde lupta. Prietena ei reuşeşte să o încalece şi o ţintuieşte pe pat. Se apleacă peste ea şi îi cuprinde un sân cu gura, sugând înfometată. Mâinile mici îi presează umerii de salteaua moale cu o forţă nebănuită. Aşezate una peste altă, pizdele lor se ating nestingherite; două puncte incandescente care se alimentează una pe cealaltă până în punctul de topire.

Georgiana îşi schimba poziţia şi clitorisurile lor umflate se ating şi se strivesc între ele. Amândouă ţipă străbătute de un val electric. Se mişcă instinctiv, sincronizându-se cu ritmul celeilalte. Secreţiile lor abundente se preling şi se amestecă într-o peliculă densă şi alunecoasă care le uşurează frecarea şi le sporeşte plăcerea.

Nu durează mult şi Roxana îşi arcuieşte spatele şi işi dă capul pe spate. Georgiana îi prinde sânii în palme şi îi strânge cu putere. Îi simte inima bătând nebuneşte, iar sub ea, trupul se încordează şi începe să tremure.
– – Da, îi strigă Georgiana. Haide, dă-ţi drumul! Vreau să termini acum!

Pentru o clipă Roxana rămâne imobilă, incapabilă să respire. Apoi, aerul se năpusteşte afară cu un ţipăt prelung şi tânguitor. Valuri de spasme îi străbat corpul, fiecare contracţie fiind acompaniată de un icnet primitiv de plăcere. Ultimul o sleieşte de puteri şi se prăbuşeşte dezarticulată pe pat.

Nu pierde următoarea parte din „Cele mai bune prietene”. Ai cuvântul meu că o să fie mult mai multă… acţiune. Ştii ce zic? (Wink, wink).
Abonează-te mai jos ca să fii anunţat când public cea de a treia parte a fanteziei

[blog_subscription_form]