Am învăţat să iubesc Crăciunul. Nu a fost din totdeauna aşa, dar asta este o altă poveste. Acum am motive să îl ador. Îmi place să primesc cadouri, la 28 de ani încă mă bucur ca un copil. Mă şi supăr ca un copil pentru motive ridicole; mă îmbufnez dacă nu mă laşi să mă chinui singur cu cutia şi vrei să mă ajuţi, fac urât când îmi strici surpriza sau îmi dai indicii şi baţi apropouri despre ce ar putea fi. Chiar cred în Moş Crăciun, dacă nu în personajul cu barbă albă, cu siguranţă în spiritul lui bun şi darnic. Anul acesta i-am descoperit şi o latură mai puţin Ortodoxă.
Am învăţat să văd în neplăcerile cotidiene din perioada asta frumuseţe. Da, toată lumea este agitată, te calcă pe picioare, te loveşte cu căruţul şi îţi ia locul de parcare de sub nas. Iartăi, şi ei sunt oameni. Fă-le un cadou, zâmbeşte-le şi poate asta o să îi facă mai buni pentru o secundă. Cu siguranţă te face mai bun pe tine fără să te coste nimic. Am ajuns să mă bucur de traficul infernal şi de timpul pierdut pe drum, când în loc de 15 minute faci o oră. Glumesc, nu am ajuns chiar atât de departe. Asta este şi motivul pentru care Crăciunul ăsta este special şi a debutat cu o surpriză din prima clipă.
*
Mi-am pierdut echilibrul şi m-aş fi întins pe burtă cu siguranţă, dacă nu m-aş fi prins de gardul de fier de lângă mine. Mână mi s-a lipit de metalul rece şi am smucit-o, înjurând printre dinţi. Erau multe grade sub zero, iar trotuarele erau parcă din sticlă. Picioarele derapau necontrolat la fiecare pas. Întârziasem deja o oră, iar telefonul meu rămăsese mort. Dacă învăţasem ceva după o relaţie de peste doi ani, era că o femeie tăcută este o femeie nervoasă.
Deja îmi pregăteam discursul prin care să mă scot pentru că, de data asta, chiar nu era vina mea. Bine, aş fi putut să îi iau cadoul în oricare altă zi, ştiam că Ajunul va fi infernal, dar am făcut-o tot din cauza ei! Dacă l-aş fi luat mai devreme, m-ar fi bătut la cap până i-aş fi spus despre el şi aşa s-ar fi dus naibii toată surpriza. Nu puteam să îl cumpăr şi să îl ascund pe undeva pentru că sunt un mincinos oribil.
Am ajuns la scara blocului şi am ezitat în faţa uşii. Nu ştiam dacă e mai bine să sun sau să îmi folosesc cartela. Am ezitat câteva momente încercând să calculez efectele fiecărei alegeri, dar în cele din urmă am format numărul de la apartament. Fie ce o fi!
Am auzit cum ridică receptorul şi apasă pe tastă. Uşa de la scară s-a deschis imediat cu un ţăcănit mecanic. Pregătit de război, am urcât cele câteva trepte până la apartamentul nostru. Cum a apărut în prag, am întins cadoul fericit, sperând să îi atrag rapid atenţia. Zâmbetul mi-a îngheţat pe buze şi am căscat ochii larg. Zâmbind, Sonja mi-a luat cutia din mână şi m-a sărutat scurt pe buze, după care s-a dat un pas în spate.- Ce faci, nu intri?
Mă uitam la ea încă mut de uimire. Arăta feeric-magic-seducător? Nu ştiu cum să descriu într-un cuvânt care să cuprindă toate senzaţiile pe care le-am trăit în acea fracţiune de secundă. E...
