Sex la birou (O poveste banală #4) | Fantezii la birou

În drum spre apartamentul meu m-am oprit la un McDonald’s ca să cumpăr ceva de mâncare. Foamea mă rodea, iar acasă ştiam că mă aşteaptă un frigider gol şi trist. „Nu e de parcă deobicei rafturile gem cu bunătăţi, nu”? Îmi spuneam în timp ce aşteptam cuminte la coadă, dar acum, având în vedere că lipsisem două săptămâni, iar frigiderul fusese scos din priză, până şi nelipsitele borcane de ketchup şi maioneză, cel mai probabil, erau ieşite din termen.

„Sex la birou face parte dintr-o serie. Acest jurnal Erotic începe cu . Povestea de dragoste a Danei îşi are debutul în postarea .

M-am aşezat pe o bancă în parc, infulecând cu poftă. Nu prea simţeam ce mestec, îmi satisfăceam pur şi simplu nevoia de calorii.

Prin faţa mea treceau oamenii care se bucurau de vreme. Ici colo vedeam cupluri care mergeau ţinându-se de mână îndrăgostiţi. Fără să vreau m-am întristat. Ştiam că relaţia mea cu Dana nu poate ţine prea mult. Aveam două vieţi total diferite, cu planuri de viitor total diferite, cu stiluri de viaţă total diferite. „Şi totuşi, poate lucrurile o să se îndrepte”, mă gândeam eu cotrobăind după un alt Puişor. Voiam să sper, voiam să fiu optimist. În definitiv, trăisem o experienţă atât de frumoasă. Soarele strălucea, păsărelele cântau, oamenii se bucurau de viaţă. M-am ridicat de pe bancă şi am aruncat la coş restul de burger. Brusc îmi pierise pofta de mâncare, gustul fals mă irita şi îmi tăia apetitul. „Gândeşti în clişee Sorine, te amăgeşti doar cu clişee”.

Mergând cu mâinile în buzunare, mă gândeam că este timpul să avem o discuţie serioasă. Diseară, când o să mă duc la ea la birou, înainte de toate, o să stăm de vorbă. „Asta probabil că înseamnă fără sex”. Am oftat dezamăgit „Bine, după sex atunci. O să o ţin în braţe, o să o las să îşi tragă sufletul şi văd eu cum aduc vorba”. M-am convins că aşa este cel mai bine. Nu avea rost, „de dragul ei”, să stric acest moment pe care îl aşteptam amândoi cu atâta nerăbdare. „Dar, hei”, mi-am zis, „o partidă bună de sex la birou nu a stricat nimănui, în definitiv”.

Am auzit paşi în spatele meu chiar când întram în scara blocului. Am întins mâna să opresc uşa care se închidea şi am dat ochii cu Lola care mi-a zâmbit.
– Hei, ce faci? A spus ea îmbrăţişându-mă strans.
– Ce să fac, bine. Am venit acasă.
– Nu trebuia să vii sâmbătă? M-a întrebat ea în timp ce urcam scara spre etajul nostru.
– Ba da. Adică nu. Voiam să zic că azi trebuia să mă întorc, dar am zis că mă întorc sâmbătă.
– De ce?
– Ca să îţi fac o surpriză, bineînţeles!
– Ce draguţ din partea ta. Nu ştiu de ce nu te cred. A spus ea, deschizând uşa spre apartamentul ei. Hai, întrii să bei o cafea?
– Dacă înşişti…
– Nu însist, doar te invit. Am oftat şi am urmat-o înăuntru.

Restul zilei a trecut repede în compania ei. Îi eram recunoscător că mă ţine ocupat şi că gândurile mele negre nu apucă să îşi facă loc în conştientul meu.

I-am povestit despre experienţele mele şi ce învăţasem nou. Ea m-a pus la curent cu noile bârfe din bloc şi mi-a vorbit despre noul ei iubit. De acolo lucrurile au luat-o razna şi, evident, am ajuns să ne ciorovăim pe subiecte abstracte şi, în mare parte, lipsite de sens.

Aşa ni se întâmpla de fiecare dată. Niciunul dintre noi nu era capabil să dea înapoi, fiecare se contrazicea de dragul discuţiei. Dacă eu spuneam că este albă, era obligatoriu ca ea să spună că e neagră. Şi invers. O iubeam pentru asta, deşi nu aş fi fost capabil să o recunosc niciodată.

De multe ori mă gândeam ce mult înseamnă pentru mine, hotăram să o intrerup ca să îi spun asta, dar de fiecare dată reuşea să mă enerveze atât de tare că ajungeam să ne ţipăm opusul.

Se făcuse deja noapte când am întrat in clădirea care adăpostea biroul Danei. Paznicul de la intrare mi-a aruncat o privire nedumerită, dar eu, cu telefonul la ureche, î-am arătat o legitimaţie de la distanţă şi am gesticulat energic spre rucsacul meu. Încă odată mi-am pus problema cum ar fi fost să am o bombă în loc de cele câteva lucruri neimportante dinăuntru.

„O să le scriu o scrisoare celor de la pază”, îmi spuneam în timp ce liftul meu urca spre etajul unde se afla biroul Danei. „Da, şi după cum mai intrii tu aici, boss”?

Holul era slab luminat. Se vedea treaba că oamenii ăştia se zgârceau şi la curent. Mă gândeam la chirii, cât de ridicate trebuie să fie, când am trecut pragul biroului.

Pentru o secundă am rămas blocat, neînţelegând nimic. Priveam spre scaunul Danei clipind des. Încercam să pătrund sensul imaginilor, dar nu aveam nici o explicaţie evidentă.

Am făcut câţiva paşi prin cameră, cercetând-o atent, dar nimic. Am scos telefonul din buzunar şi am apelat-o.
Am auzit soneria telefonului din direcţia biroului. M-am apropiat şi am dat peste geanta ei agăţată pe cotieră. M-am aşezat pe scaun şi m-am lăsat pe spate să privesc prin cele doua geamuri imense.

Se vedeau luminile oraşului, uşor verzui de la sticla fumurie. Din când în când câte o pereche de faruri apăreau la orizont, se măreau şi dispăreau când maşina depăşea clădirea.
– Îţi place? Am tresărit la sunetul vocii ei. Furat de peisaj, nu o auzisem când intrase în cameră.
– E frumos, da. Am răspuns eu răsucindu-mă să o privesc.

Se aşezase pe birou zâmbind. Lumina de afară se reflecta în ochii ei, făcându-i să sclipească.
– Unde erai? Am întrebat-o eu trăgându-mă mai aproape cu scaunul.
– Până la baie. Mi-a răspuns ea, aplecându-se să mă sărute. De ce, credeai că ţi-am tras clapa?
– Mmm, i-am răspuns eu cu buzele lipite de ale ei.

Ne-am sărutat timp îndelungat. Mi se părea nostim că eu eram cel care trebuia să stau cu capul pe spate în timp ce ea se apleca spre mine ca să mă sărute. I-am spus asta şi a răs.
– Foarte bine, doar eu sunt şefa, nu?
– Asta rămâne de văzut. I-am răspunss eu.

S-a tras mai spre mijlocul biroului printre hârtii, dosare, stampile şi grămezi de postituri.

Cu întârziere am remarcat că îşi schimbase pantalonii cu o fusta până la mijlocul coapselor. I-am atins un genunchi, mângâindu-i gamba prin materialul fin al dresurilor.
– Mai devreme nu erai în pantaloni?
– Ba da.
– Şi te-ai schimbat? În timp ce spuneam asta mi-am tras o palmă mintală singur pentru stupiditatea întrebării.
– Da. A răspuns ea simplu,ridicându-şi picioarele şi aşezându-le la mine în poală. De ce, a continuat pe un ton mai jos, nu îţi place?
– Ba da, doar că… m-ai surprins, asta e tot. I-am răspuns eu masându-i încet gleznele. Nu mă aşteptam să ai haine de schimb la tine.
– Să fiu sinceră nu aveam. Dar am dat o fugă până acasă. Am realizat atunci câ nu numai pantalonii dispăruseră, ci şi bluza era alta. Mai decoltată, cu mânecă scurta, îi lăsa la vedere aproape jumatate din sâni, între care cobora un lănţişor subţire de argint cu un medalion la capăt.
– Cum te-ai întors aşa la birou? Am întrebat-o eu întânzând mâna să îi trag lanţişorul afară ca să mă uit la medalion. Mă simţeam puţin gelos că alţi oameni o văzuseră aşa. Nu ştiu de ce, dar gândul ăsta mă enerva.
– De ce? Ce are ţinuta mea? M-a întrebat ea încercând să mă privească inocent.
– Hmm, nimic. Doar că eram curios ce explicaţie ai dat. Am spus eu studiind micul fluturaş din palma mea.
– Niciuna, eu sunt şefa, îţi aminteşti? Mi-a răspuns ea, eliberându-şi picioarele din balerin.

I-am prins un picior între palme şi am început să îi măsez tălpile şi spaţiile dintre degete.
– Poate ar trebui să închidem uşa, ce zici? I-am sărutat încet glezna. Nu prea aş vrea să fiu întrerupt. Am sărutat-o mai sus pe gambă, vorbindu-i cu buzele lipite de pielea ei. Ca să nu mai vorbesc de reputaţia ta… şefa.
– M-am ocupat deja de asta, stai liniştit. Uşa e încuiată.

Şi-a dat capul pe spate şi a închis ochii, murmurând de plăcere.
– Ar trebui să faci asta mai des. A continuat după câteva clipe de tăcere.
– Să vin la tine la birou noaptea?
– Hmm, şi asta. Poate. Mă refeream mai mult la masajul picioarelor.
– Îţi place? Am întrebat-o eu, apăsând mai tare pe perniţele degetelor.
– Da. Este foarte… relaxant. A răspuns ea aproape şoptit.

Am trecut încet şi în tăcere la gambe şi apoi la coapse. Pe măsură ce degetele mele urcau, ea se relaxa şi gemea uşor printre buzele întredeschise.

Clădirea era scufundată în tăcere. Nu mi-aş fi putut închipui că în turnul acela de sticlă este vreodată o atmosferă atât de calmă. De afară, cel puţin în timpul zilei, părea un muşuroi de furnici pe anfetamine.

Se auzea doar bâzâitul de la aerul condiţionat şi, foarte slab, din când în când, câte un clacson de afară.
– Cum de nu se aude nimic? Suntem singurii oameni din clădire la ora asta? Am întrebat-o eu în timp ce îmi treceam degetele în sus pe interiorul coapselor ei.
– Nu, biroul este izolat fonic. Mi-a răspuns ea punându-şi picioarele pe umerii mei.
– Eşti sigură? AM întrebat-o eu în timp ce îi atingeam marginea chilotului.
– Foarte.
– Atunci, înseamna că am voie să fac asta.

Mi-am aplecat capul şi am sărutat-o deasupra genunchiului.
– Poate, a şoptit ea zâmbind, dacă îţi dau eu voie.
– Şi, îmi dai? Am întrebat-o eu, adăugând „şefa” cât am putut de ironic.
– Mă mai gândesc…
– Să nu îţi ia prea mult. Am spus, sărutându-i pielea fină de la linia fustei.
– Că dacă nu, ce?
– Dacă nu… am muşcat-o de pe interiorul coapsei, s-ar putea să mă supăr.
– Sună… periculos, domnule.
– Nu ai idee.

Mi-am pus mâinile sub fesele ei şi am tras-o mai aproape de mine, pâna ce i-am atins pubisul cu obrazul.
– Nu ai idee cât de periculos. I-am şoptit cu gura lipită de materialul subţire al stringului ei. Nu ai nici cea mai vaga idee. Am continuat printre dinţii încleştaţi pe elasticul acestora.

Am simţit-o cum tresare cand limba mea i-a atins clitorisul pentru prima dată. Am trecut mai departe sărutând-o apăsat, ronţâindu-i încet labiile. Mă desfătam cu senzaţia pielii ei fine, cu mirosul înconfundabil de mosc amestecat cu o aroma exotică. „Poate rodii”?

Mi-a pus mâinile pe cap şi şi-a trecut degetele prin părul meu, apăsându-mă încet, dar ferm, înspre vulva ei.

Mi-am lăsat limba să să se plimbe leneşă în jurul întrării şi încet în sus spre bulbul rozaliu care ieşise la lumină.

L-am ocolit razant, atingându-l în treacat ca să o tachinez. I-am auzit geamătul ca pe o şoaptă stinsă. Mai mult un mic suspin.

M-am departat din nou în jos pe coapse, sărutându-i fiecare milimetru din pielea expusă. Îi percepeam respiraţia sacadată transmitându-i-se prin tot corpul.
– Îţi place? Am întrebat-o în şoaptă
– Puţin. Mi-a răspuns ea la fel.
– Doar puţin? AM însistat eu trecându-i vârful limbii peste labii.
– Cred că ai putea mai mult.
– Poate.

Mi-am pus gura deschisă larg pe vulva ei şi am lăsat limba să alunece în ea. Fierbinţeala ei îmi ardea faţa într-un mod plăcut. Sub fundul ei, hârtiile împrăştiate foşneau uşor cu fiecare tresărire pe care gura mea flămândă i-o provoca.

M-am retras încet, i-am luat clitorisul între buze şi l-am supt uşor. L-am ţinut acolo, lingându-l încet, savorându-l, ca pe o acadea.

Mâinile ei şi-au sporit apăsarea pe capul meu. Îşi mişca bazinul în sus şi în jos, gâfâind în surdină.

Mi-am strâns buzele peste dinţi şi am muşcat-o delicat. Apoi mai puternic şi mai rapid. O muşcam, ţineam strâns o secundă sau două şi îi dădeam drumul.

M-am dezlipit ca să îmi trag puţin sufletul. Îi suflam aerul cald peste zona sensibilă. Pe birou secreţiile ei făcuseră o pată pe rapoartele tipărite.

Cu o ultimă inspirare adâncă m-am apucat din nou de lins, de data asta fără nici o intenţie de tachinare. Îmi mişcam limba cât de rapid şi de constant puteam. O auzeam cum geme din ce în ce mai tare şi mai înalt.

Pierdută îşi freca pubisul de faţa mea, din ce în ce mai rapid. Am încurajat-o mintal, degetele mele s-au strâns pe fesele ei, întrându-i adânc în carne. Mi-a răspuns printr-o apăsare pe scalpul meu, împingându-mă în spre ea, strângându-mă cu coapsele peste urechi.

Nu ştiu cât a durat până când am auzit-o ţipând de-a dreptul. În universul meu limitat eram conştient doar de gustul şi de feromonii pe care îi emana din abundenţă, înebunindu-mă de dorinţă. Cred că dacă ar mai fi durat mult aş fi juisat odată cu ea, doar din cauza asaltului olfactiv.

A terminat ţipând atât de înalt că semăna cu un plânset deznădăjduit. Un ultim spasm şi m-a îndepărtat brusc de ea, gâfâind.

Mi-am pus capul pe coapsa ei, respirând în acelaşi ritm, recuperându-mă odată cu ea.
– Iubita mea, Dana… iubita mea. Îi şopteam cu obrazul lipit de ea.

Scriu fantezii erotice de foarte mult timp. Este forma mea de expresie artistică. Modul meu de a trece peste nemulţumirile cotidiene. Ăsta sunt eu.

Dacă îţi plac fanteziile şi poveştile erotice, de ce nu te abonezi? O poţi face prin e-mail, sau să dai like paginii de Facebook.

[blog_subscription_form title=”Rămâi la curent cu ultimele fantezii erotice publicate” title_following=”Se pare că eşti la curent cu ultimele fantezii erotice publicate. Orgasmic!” subscribe_text=”Adaugă adresa ta de e-mail ca să primeşti fanteziile erotice direct la tine în inbox” subscribe_button=”Mă abonez”]

Şi, mă interesează sincer ce crezi. Lasă un comentariu sau contactează-mă. Eu am multe poveşti. Poate pot scrie una în care să te regăseşti şi tu.