– Alina? – Da? – De ce te tot prefaci? – Cum adică? – Adică, de ce te prefaci? – Nu mă prefac… – Fii măcar sinceră. Nu îmi vinde gogoşi. – Dar, nu este adevărat! – Spanac, nu este! M-am...
– Mamă, îţi pun şi ţie cafea? Femeia de lângă mine nu a răspuns, ocupată fiind cu penisul meu scos pe jumătate afară din pantaloni. Îşi strânsese autoritar palma în jurul lui şi trăgea înverşunată, încercând cu cealaltă mână să desfacă...
„Ce faci”? M-a întrebat ea intrând în cameră şi întinzându-se ca o pisică. „Scriu”, i-am răspuns eu, ridicând privirea din ecranul laptopului. A făcut doi paşi în cameră, apropiându-se de mine. Corpul ei tânăr era acoperit doar de un tricouţ larg...
Acest jurnal începe cu . În începe povestea de dragoste a Danei. M-am trezit a doua zi amorţit şi fără chef de nimic. Nu mă simţeam capabil nici să mă dau jos din pat. Atât de multe amintiri, atât de multe...
Câteodată detest această dualitate a universului. De ce naiba trebuie să fie o parte bună şi o parte rea? Un filosof ar spune că fără partea rea nu putem să vedem partea bună, ceea ce ar putea fi adevărat… lucru care...
– Ia-l şi pe cel roz. – E, nici chiar aşa. – Hai mă, să fie cât mai multe. – Nu vrei să iau toate modelele? – Ar fi o idee. Hai, fugi la cabina de probă şi strigă-mă când eşti...