O poveste banală #1

Prin faţa ochilor mei defilau imagini, case, câmpuri, stâlpi şi turme, oameni şi maşini, şosele şi câini, prostituate şi mame, bărbaţi cu faţa arsă şi adolescenţi cu erupţii de acnee. Prin faţa ochilor mei treceau crâmpee din-un tablou de Donna “fuck-you-viata” destin, doi ochi căprui, un păr lung şi negru; lenjerie roşie, unghii roşii, pantofi roşii şi o canapea de piele. În mintea mea, toate se amestecau. Parcă scenele din trecut se amestecau cu prezentul, dând naştere unor cadre de-a dreptul groteşti. Doamna venerabilă de pe prispă zâmbea pervers, banca din parc avea perne de mătase. O cam luăm razna.

M-am depărtat de geamul compartimentului de tren, trecându-mi palma deschisă peste faţă. În jurul meu, oamenii moţăiau sau se prefăceau că fac ceva. Cu căştile în urechi sau o carte în mână, discutând în surdină sau dormind. Am cotrobăit prin buzunarul de la geacă şi am scos pachetul de ţigări. Baba din colţ mi-a aruncat o privire ucigaşă de parcă aveam de gând să îl invoc pe diavol chiar aici, acum. I-am zâmbit cuceritor şi mi-am pus o ţigară în gură, scotocind după brichetă. Cucoană era stupefiată, eu continuam să îi zâmbesc. Am scos bricheta afară, am verificat dacă merge, şi făcându-I cu ochiul, am ieşit pe hol.

Mă întorceam în Bucureşti după o deplasare la Cluj şi mai aveam câteva ore de tras. La orizont se vedea gara din Braşov, dar trenul încetinea mult înainte de staţie. Aveam de pierdut timp, aveam gânduri să-mi pun în ordine. Gânduri şi o viaţă întreagă, dacă tot eram la capitolul scotocit prin sertare încuiate.

M-am dat jos din tren şi am făcut câţiva paşi să mă dezmorţesc. Cu laptopul în braţe, m-am aşezat pe iarbă, ca să pun cap la cap toate bucăţile din jurnalul meu în ceva coerent.

O chema Georgiană. Era femeie şi am agăţat-o pe stradă. Un început la fel de bun ca oricare altul, nu? Dar eu sunt serios, chiar aşa s-a întâmplat. Mă pierdusem în Funar City, uimit că într-un oraş atât de mic poţi face asta. Se vede treaba că simţul meu de orientare este mai rău decât cel al unui bebeluş în faţa unei mame fără ţâţe. Stătea pe bancă şi plângea. M-am apropiat în speranţa că voi obţine nişte indicaţii. Eram deja în întârziere şi să fiu drăguţ era ultima dintre priorităţile mele. Undeva între salvarea balenelor şi eliminarea foametei din Africa. Mi-am dres vocea. Ea a ridicat capul cu lacrimile şiroindu-I pe obraji. Părea atât de tânără şi de pierdută, atât de fragilă şi de vulnerabilă. Am deschis gura să întreb de direcţii, rostind “ce-ai zice de o cafea fierbinte şi un pahar de vorbă?” în schimb. (Gura trădătoare!) M-a privit în tăcere, din ochii ei căprui lacrimile scurgându-se fără încetare. I-am întins mâna zâmbind.
– Promit că nu muşc. Nu foarte tare. I-am spus cu cel mai blând ton pe care îl puteam adopta la repezeală. Mi-a zâmbit şi a început să cotrobăiască prin geantă ei. A scos un pachet de şerveţele şi şi-a tamponat ochii, după care s-a ridicat şi m-a luat de mână.

*

În local nu era foarte multă lume. Spaţiul mic, vocile pe fundal, culorile calde, mirosul de cafea şi muzica în surdină creau o ambianţă comfortabila. O chema Georgiana, avea 29 de ani şi fusese părăsită. O poveste banală, o realitate atât de des întâlnită ca nu mai face obiectul niciunui interes. Şi totuşi, pe mine mă interesa. Pentru că era un om, un om în suferinţă. Oftând, cu convingerea că s-a dus pe apă sambetii încă o oportunitate de angajare, am mai cerut o cafea.
– Îţi mulţumesc. A spus Femeia după ce chelneriţa a lăsat comandă şi s-a îndreptat în grabă spre o altă masă.
– Nu ai pentru ce. În definitiv, asta este meseria mea. A dat din cap. Eu m-am foit stânjenit. Nu era chiar adevărat, dar nici sută la sută o minciună. Este adevărat că psihologia m-a pasionat din todeauna, dar nu am luat niciodată cursuri. Uite ce e, am spus eu revenind la discuţie. Important este să nu te învinuieşti, ok? Nu are importanţă ce s-a întâmplat. El a plecat şi a fost decizia lui sută la sută. Înţelegi? A dat din cap încet, părul ei şaten jucându-I pe umeri.
– Şi totuşi… nu a mai zis nimic, eu îmi făceam de lucru cu o ţigară.
– Hai să îţi zic o poveste, despre un băiat care a iubit şi ea a fost o javră…

Câteva ore mai târziu ieşeam din local în aerul rece de aprilie. Începuse să plouă, picăturile loveau asfaltul cu un zgomot ritmic, enervant. Unii găsesc ploaia calmantă, pe mine uneori mă scoate din sărite. Am alergat după un taxi, udându-mă din cap până în picioare. Pe bancheta din spate, fiecare dintre noi căzuse pe gânduri. Prin faţa ochilor mei treceau şiruri de maşini, blocuri şi faruri în ceaţă. Ploaia se amestecă în mintea mea cu lacrimile ei. Mi-am întors faţă de la geam şi am surprins-o scrutându-mă cu privirea. I-am zâmbit. Mi-a zâmbit. Un zâmbet mic, un curcubeu firav în ploaie. Ne-am dat jos din maşină şi am condus-o la scară. Ne-am îmbrăţişat strâns. Mi-a mulţumit, am strâns-o şi mai tare. Ne-am sărutat pe treptele blocului, un gest firesc şi previzibil, un gest banal şi atât de prezent în viaţa noastră de zi cu zi.

*

Stăteam pe canapeaua din piele, prijiniţi de perne din mătase. Cu un pahar de vin în mână. În jurul meu, totul şoptea “bun gust”. Scump, rafinat, bej şi maro deschis. Ferestrele mari erau acoperite de draperii grele trase. Din când în când, lumina farurilor aruncau străluciri fantomatice prin materialul gros. Clipiri trecătoare, spirite în noapte. Am pus paharul pe masă şi am închis ochii. Alcoolul, supradoză de cofeină şi orele de nesomn îmi dădeau o uşoară stare de ameţeală. Gândurile parcă nu se legau, treceam printr-o stare de buimăceală. Şi-a pus capul pe umărul meu. I-am cuprins umerii cu un braţ. Am rămas aşa un timp. Tăcerea ne învăluia plăcut, se stabilise un fel de legătură între noi. I-am sărutat creştetul capului inhalând adânc mirosul părului ei ud de ploaie.

I-am mângâiat un genunchi şi ea şi-a ridicat faţa spre mine. Buzzele noastre s-au găsit, s-au gustat, s-au contopit. Avea un gust de vin roşu amestecat cu cafea. Ceva feminin, ceva matur, ceva provocator fără să fie obscen. I-am cuprins sânul în palmă, peste haine. Am strâns uşor, bucurându-mă de atingere. Am continuat să ne sărutăm, cu gura deschisă, cu limbile noastre căutându-se, alergându-se leneş, evitându-se şi întâlnindu-se iar.

I-am găsit nasturii de la cămaşa şi i-am deschis unul câte unul, de sus în jos. Pielea ei sub haine era o pată deschisă la culoare în obscuritatea camerei. Mâna mi-a alunecat sub cupa roşie a sutienului, şi i-a întâlnit sânul cald şi moale. O mângâiam încet cu degetele, căutându-I sfârcul.

S-a dezlipit din sărut respirând pe gură. Şi-a dat cămaşa şi sutienul jos şi s-a întins pe canapea trăgându-mă peste ea. I-am cuprins fata în palme, admirându-I trăsăturile frumoase.
– Eşti frumoasă, i-am şoptit în cele din urmă. Atât de frumoasă.
– Crezi? M-a întrebat ea tot în şoaptă. Am dat din cap solemn, murmurând mai mult pentru mine:
– Frumoasă… atât de frumoasă.

Ne-am rostogolit pe podea. Sub noi, covorul moale ne-a atenuat căderea. Ea îmi caută febrilă catarama de la curea. Sânii I se balansau în stânga şi dreapta în ritmul mişcărilor ei. Unghiile mi-au muşcat din pielea abdomenului în timp ce se lupta cu nasturii.
– Te vreau, te vreau acum, mi-a zis reuşind să îşi bage mâna în chiloţii mei şi să îmi cuprindă penisul erect în palmă.
– Şi eu te vreau, mult, mult de tot. Am spus. Îmi plimbam mâinile pe spatele şi pe antebraţele ei încet. Dorinţa în mine creştea şi creştea, dar nu vream să mă grăbesc. S-a aplecat să mă sărute pe piept. Părul ei mă mângâia şi mă gâdilă în acelas timp. Era genul de senzaţie contradictorie, plătuţa şi totuşi uşor iritantă. Furnici, miriapode, mi se plimbau în sus şi în jos pe şira spinării, trimitandu-mi impulsuri electrice până în vârful degetelor.

I-am ridicat fusta, am dat chilotul minuscul la o parte şi am pătruns-o. Ne-am contopit în tăcere. Aş fi vrut să îi ofer toată dragostea mea, dar nu dispuneam decât de tandreţe. Ea a închis ochii. Sub palmele mele, vesele ei se contractau şi relaxau ritmic. Am inpins uşor în sus, am intrat până la capăt. Ea şi-a pus mâinile pe pieptul meu şi a început să se mişte în sus şi în jos. Plăcut, reconfortant, uman. Sentimente care ne dovedesc că trăim. Eram doi străini, doi oameni care nici nu ştiau de existenţa unuia faţă de celălalt cu doar câteva ore în urmă. Acum, ne găseam liniştea în sex. Printre buzele-I roşii, respiraţia ieşea şuierătoare. I-am strâns fesele mai puternic între podul palmei şi vârful degetelor. A gemut şi şi-a dat părul pe spate. Parcă de departe, mai mult din fiinţa ei decât din trup, gemetele îşi făceau loc la început timide, apoi mai puternice şi mai puternice, până ce au atins paroxismul.
– Cântă iubită, arată-mi cât de mult îţi place. Hai, sunt aici cu tine, mă inebunesti, eşti minunată, şopteam eu printre gafaieli. Am prins-o de şolduri, impunând un ritm mai alert. Se făcuse cald. Ardeam pe interior şi pe exterior. Eram amândoi acoperiţi cu o peliculă uşoară de transpiraţie, tremuram şi ne agăţăm unul de celălalt cu forţa pe care numai nebunia şi dorinţa sexuală ţi-o oferă. A gemut lung şi înalt, strângându-mă puternic între coapsele ei. Am juisat în acelas timp, umplund-o până la refuz. O ultimă svacnire de ambele părţi şi s-a prăbuşit peste mine, gâfâind de epuizare.

Mi-am încolăcit braţele în jurul ei, şi, pe nesimţite, am alunecat într-un somn adânc strâns lipiţi, izolaţi de lumea înconjurătoare şi de realitatea banală. Trăiam o poveste, o poveste a noastră, banală, dar tandră şi sinceră.

[blog_subscription_form title=”Rămâi la curent cu ultimele fantezii erotice publicate” title_following=”Se pare că eşti la curent cu ultimele fantezii erotice publicate. Orgasmic!” subscribe_text=”Adaugă adresa ta de e-mail ca să primeşti fanteziile erotice direct la tine în inbox” subscribe_button=”Mă abonez”]